Admiram mereu in trecere satele din zona Rupea-Sighisoara si ma opream in fuga sa fac cateva fotografii caselor aliniate de-a lungul drumului sau celor ascunse intre te miri ce coline sau vai.
Ma intrebam mereu de ce nu calatorim mai des in tara noastra, de ce lumea nu apreciaza frumusetea locurilor cu povesti din Romania si de ce satele nu sunt nemuritoare?
Era joi dimineata, devreme, cand am pornit spreTara Ovazului sau Haferland cum i se mai spune. Este de fapt o alta lume dar tot in Romania, mai exact in zona Rupea-Sighisoara unde sunt convinsa ca ati trecut si voi macar o data si v-ati bucurat de peisaje de basm si bucati rupte parca din alta lume, lumea sasilor.
Am avut ocazia ca vreme de doua zile sa ma rup de activitatile zilnice, de agitatia care a cuprins Clujul chiar si pe timp de vara si am evadat in Haferland. Era joi inainte de amiaza cand am ajuns in Homorod, un satuc aflat langa Cetatea Rupea, pe care cu siguranta o stiti si voi, unde satul se vede altfel din Turnul Bisericii fortificate, ridicate in secolul al XIII-lea pe baza vechii biserici din secolul al XII-lea. Ne-am dat intalnire aici cu toata gasca venita de la Bucuresti pentru ca urma sa petrecem doua zile in cateva dintre satele sasesti aflate in Haferland.
Odata intrati in Biserica ne-a intampinat un miros greoi de vechi, de liniste si istorie iar intre timp doamna care ne-a deschis biserica le explica in germana catorva turisti o bucatica din istoria bisericii.
Se lasau cativa nori si credeam ca in drumul spre Cloasterf ne va prinde ploaia dar vremea a tinut cu noi. Cloasterf este locul unde te bucuri cand iti iese in cale un catel, cand iti face cu mana vreun copilas din fereastra unei case sau cand localnicii te saluta de parca ai fi de-al satului. Am luat pranzul cu bucate traditionale in sura la Dominic Boutique unde mi-am promis ca e musai sa ma reintorc cat de repede.
In Mesendorf, am gasit cateva suflete uitate de lume, case parasite si Biserica Fortificata din deal, refugiul sasilor de-a lungul vremii. Am inteles ca in Romania sunt mai multe lumi, ca trebuie sa ma bucur mai mult de tot ce mi-a daruit viata si ca sunt oameni care merita macar sa le trecem pragul si sa stam sa le ascultam povestile.
Doamna Sofia Folberth, o sasoica trecuta de 95 de ani, cu mintea agera si inima plina de istorie, ne-a povestit cu entuziasm despre obiceiurile sasilor din satul Crit. “Aici nimeni nu statea certat, daca doi sateni se certau in ziua de judecata erau amendati iar apoi nu aveau voie sa mai intre in biserica pana nu se impacau. Cea mai grea pedeapsa pe care a primit-o cineva la Crit a fost sa aduca la biserica jumatate de kilogram de ceara pentru lumanari.” Am mai aflat ca fiecare biserica evanghelica are Camera Slaninii- o camera in care toti satenii isi tineau slanina iar in ziua stabilita, fiecare satean venea la biserica si isi lua slanina pentru o saptamana intreaga.
Aproape ca am uitat sa clipesc ascultand povestile doamnei Sofia care aveai impresia ca povesteste din intampalrile zilei de ieri si parca mai mai ca ai fost acolo.
Soarele se ascundea deja dupa dealuri cand am ajuns la Casa Kraus, locul in care ne-am cazat pana in cea de-a doua zi.
Mirosea a prajitura cu mere, erau flori proaspat culese in vaza din holul de la intrare iar gazdele m-au condus spre camera 3. Nu-mi venea sa ma asez nicaieri pentru ca totul era impecabil aranjat si parca m-as mai fi bucurat de toate detaliile camerei fara sa ma instalez, inca.
Casa Kraus este de fapt fosta casa parohiala, aflata exact langa Biserica Fortificata din Crit, loc care a prins viata pentru ca oamenii au inteles ca traditiile sasesti si istoria sasilor nu trebuie sa moara.
Cina cu bucate sasesti preparata de Fata care gateste cu flori, servita in crama Casei Kraus cu multa bucurie( mesajul care ne-a intampinat pe masa din crama) a fost un adevarat festin sasesc.
Cafeaua de dimineata are alt gust cand esti inconjurata de dealuri unde doar soarele pazeste, de case colorate cu detalii tipic sasesti si de oameni care povestesc cu atata drag despre sasi si viata lor.
Vineri dupa micul dejun am plecat spre Archita, unul dintre satele care s-au alaturat pentru primul an Saptamanii Haferland si care ascunde povesti frumoase dar mai mult decat atat, ne-a intampinat cu cea mai buna Papara cu Trufe pe care am mancat-o vreodata.
Stiu ca ti-am facut pofta si nu iti imaginai ca exista atatea locuri frumoase in Romania.
Saptamana Haferland este la a V-a editie si isi doreste sa promoveze cultura saseaza si traditiile sasilor din Tara Ovazului.
Anul acesta ai ocazia ca timp de 6 zile, in perioada 9-14 august sa traiesti saseste in inima Transilvaniei,in cele 10 sate care participa la Saptamana Haferland 2017si sa descoperi obiceiurile si bucatele traditionale sasesti, gatite chiar de sasi la ei acasa.
Iti spun eu ca pur si simplu te teleportezi in alta lume si nu-ti mai vine sa pleci din Haferland.
Asa ca, SAVE THE DATE – 9-14 august!
